Cetăţi Case şi conace boiereşti

CETĂŢI

Cetatea Neamţ
Monument istoric situat în apropierea oraşului Tg. Neamţ, str. Arcaşului nr. 1, pe un platou al dealului Pleşu, la 480 m altitudine. Este atestată documentar prima oară în 1395. A fost construită în două etape din piatră, nisip şi mortar foarte rezistent. Prima etapă, în timpul domniei lui Petru I Muşat, s-a concretizat în ridicarea unui fort central, cu fundaţia construită în trepte, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 m, înalte de 12 m, prevăzute cu creneluri şi 4 turnuri de apărare în colţuri, iar în exterior susţinute de 15 contraforturi. În interior existau ziduri de incintă şi o fântână. A doua perioadă de construcţie a cetăţii a fost în timpul lui Ştefan cel Mare, când s-a adăugat curtea exterioară cu o nouă centură de ziduri şi 4 bastioane semicirculare. Au fost înălţate zidurile vechiului fort, s-a săpat un nou şanţ de apărare, peste care s-a construit un pod arcuit sprijinit pe 11 piloni. Tot în această perioadă s-au construit corpuri de clădiri din curtea interioară cu case domneşti, locuinţe ale domnitorului, magazii, ateliere şi o biserică. A fost refăcută, întărită şi reamenajată în timpul lui Ieremia Novilă şi Vasile Lupu. Istoria cetăţii este strâns legată de zbuciumatul trecut al ţării, având un rol important în sistemul defensiv al Moldovei. În 1691 aici s-a scris o importantă pagină de eroism când cetatea a fost apărată de un mic grup de plăieşi împotriva armatei polone condusă de Ioan Sobieski. Ziua cetăţii: Ştefan cel Mare şi Sfânt (2 iulie).
Program de vizitare: 10-18, luni închis. Tarife: 1 leu pentru grupuri de copii, 2 lei - individual

   

Cetatea Bâtca Doamnei Piatra Neamţ (Petrodava)
Situată la 4 km sud-vest de oraş. Primele elemente de cultură materială aparţin epocii neolitice (faza Cucuteni), peste care se află un nivel de locuinţe din epoca bronzului şi apoi stratul daco-getic. Perioada de maximă dezvoltare a fost între sec. I î.e.n. şi I e.n.Monument istoric accesibil doar arheologic.

      

Cetatea nouă a Romanului

Situată la 5 km est de Roman la Gâdinţi, com. Sagna, pe malul stâng a l Siretului, în apropierea confluenţei cu Moldova, ridicată în scop defensiv în 1466 de Ştefan cel Mare,fiind singura cetate ce nu s-a ridicat conform tradiţiei şi practicii medievale pe locuri dominante, greu accesibile. Originala fortificaţie medievală a fost construită în plan stelat, în stil palisadă cu ziduri groase de 4 m şi cu 7 bastioane circulare, iar la bază , pentru a rezista terenului nisipos, avea o ingenioasă construcţie de lemn în grătar fixată pe piloni. A fost distrusă prin incendiere de turci în 1476, iar apoi reconstruită, mărită şi întărită în 1478. Astfel întocmită, Cetatea Nouă a Romanului a continuat să joace un rol important în sistemul defensiv al Moldovei, până în anul 1675, când a fost din nou distrusă la ordinul lui Dumitraşcu Cantacuzino.(A nu se confunda cu cetatea veche din lemn şi pământ construită pe malul stâng al Moldovei de Roman I Muşat, reparată de Ştefan cel Mare şi incendiată de Matei Corvin în 1467). Fotografia reprezintă o machetă.

Palatul Cnejilor
Ansamblu monumental situat în com. Ceahlău. A fost construit în trei etape:
- Hatmanul Gheorghe, fratele lui Vasile Lupu, ridică în 1639 o biserică de piatră pe locul unui schit mai vechi şi o înconjoară cu clădiri din cărămidă şi lemn. Turnul clopotniţă, pătrat, pe trei nivele este lipit de clădirea bisericii.
- Antonie Ruset, ginerele hatmanului Gheorghe şi domn al Moldovei (1675-1678), construieşte în 1672 un zid de incintă de piatră. În acelaşi an marele vistier Toderaşcu Cantacuzino înalţă zidurile şi construieşte cele 4 turnuri rotunde şi clădiri de locuit. Această mică cetate a reprezentat în acele vremuri un adăpost bine întărit şi a fost asediat de multe ori.
- În sec. al XVIII-lea cetatea devine proprietatea familiei Cantacuzino, dar pentru o perioadă a fost transformată în mânăstire. Palatul a fost renovat în 1820, 1823 şi 1830-1838 când a fost realizate bolta porţii, beciurile şi două corpuri de clădiri.
În 1850 palatul a fost cumpărat de familia Sturdza. Biserica a fost restaurată în 1958.

   

Curtea şi biserica domnească din Piatra-Neamţ, tel.0233 215253

Este situat în centrul oraşului şi, potrivit izvoarelor istorice, acest ansamblu arhitectural alcătuit din Curtea Domnească, Biserica "Sf. Ioan" şi Turnul-clopotniţă îşi are începuturile în perioada 1468-1475 fiind ctitorit de Ştefan cel Mare. Din Curtea Domnească s-a mai păstrat doar o parte din pivniţele casei domneşti (unde se află acum o expoziţie muzeală) şi porţiuni din zidul de incintă. Biserica zidită în 1497-1498, monumentală şi elegantă, este caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă îmbinând tipul cu plan dreptunghiular şi bolţi semicilindrice cu cel trilobat şi turlă pe naos. Turnul, construit în 1499 din piatră brută şi întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază profilul zvelt, are 19 m înălţime. Foişorul de pază a fost adăugat în epoca modernă.

Monumentul - mausoleu al vânătorilor de munte

Este situat în Tg. Neamţ pe o terasă largă creată artificial pe Culmea Pleşului, la o altitudine de 491 m pentru a putea fi observat cu uşurinţă. Monumentul realizat de arhitectul Theodor Burcă a fost ridicat pentru a comemora jertfa eroilor neamului din Primul Război Mondial. A fost inaugurat în 1939 de Regele Carol al II-lea . Este monument, deoarece reprezinta o opera de arhitectură şi de artă de proportii mari, destinat sa comemoreze jertfele de glorie şi de eroism ale neamului, din Primul Razboi Mondial.
Este mausoleu, fiindca este un monument funerar, de proporţii mari, ridicat în memoria eroilor vânători de munte căzuţi pe frontul de luptă în Razboiul de Reîntregire a Neamului şi înhumaţi în cripta de la baza monumentului.
Acest monument-mausoleu a fost construit la propunerea Societăţii "Cultul eroilor", cu sprijinul "Comitetului de iniţiativă al vânătorilor de munte", cu sediul în Bucureşti, în fruntea caruia a fost generalul Virgil Bădulescu (atunci maior), cel care a instruit şi pregătit primul batalion de vânători de munte, împreuna cu 28 de ofiţeri din cadrul corpului de armată al vânătorilor de munte.
Lucrarea are un soclu bine proporţionat, cu înălţimea de 16 m, sugerând prin forma sa terminală un foişor de observator. Pe laturile monumentului sunt trei plăci de marmură: una aminteşte data de 27 iulie 1917, când vaatorii de munte pleacă pe linia frontului; o placă mare cuprinde numele celor 72 "vânători de munte căzuţi pe câmpul de onoare", şi a treia cuprinde textul dedicat dezvelirii monumentului.
Pe soclu mai sunt două basoreliefuri, realizate în bronz de către Theodor Burca. Unul prezintă o femeie înaripată, îmbrăcată în haine de roman, cu o spada la şold, în mişcare, ce face un salt de pe un vârf de munte. Ea simbolizeaza România. În mâna stângă ţine stema României sprijinită pe umăr, iar în mâna dreaptă întinsă are o coroniţă de lauri. Al doilea basorelief prezintă militari români avântându-se în luptă, cu casca pe cap şi cu baioneta la armă. Pe o treaptă superioară a soclului se află un vultur mare, din bronz, ce-şi ia zborul către vest, la fel ca ostaşii primului batalion de vânători de munte porniţi spre frontul de lupta. În partea de nord, apare la suprafaţă cripta mausoleului, sub forma unui mormant, cu lespedea neagră, cu o cruce albă pe ea.
Vânătorii de munte instruiţi la Târgu Neamţ au înfruntat vitejeste inamicul, obţinând numeroase victorii în luptă (batalionul a fost decorat cu "Crucea Mihai Viteazul").
Monumentul - mausoleu a fost renovat in 1990 şi anual, la 3 noiembrie, este sărbatorită "Ziua vânătorilor de munte".

Monumentul de la Războieni

Podul lui Ştefan cel Mare - Com.Girov, pe drumul spre Turtureşti
Au rămas doar ruine.

CASE ŞI CONACE BOIEREŞTI

Casa Elena Cuza
Situata pe str. Ştefan cel Mare nr. 55, clădirea nu are calităţi arhitecturale deosebite, dar aici şi-a trăit ultimii ani din viaţă Elena Doamna, soţia lui Alexandru Ioan Cuza, după cum ne arată şi placa memorială montată pe faţada clădirii în anul 1959 cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor. În această casă, Elena Cuza a fost vizitată, cu doar o lună înainte de a muri, de Nicolae Iorga (1909). După venirea sa la Piatra-Neamţ în anul 1903, până la sfârşitul vieţii a trăit modest, dedicându-se operelor de binefacere.

 

Casa Ivaşcu - Piatra Neamţ, str. Alexandru cel Bun

Construcţia, specifică urbanisticii din sec. al XIX-lea, a fost făcută din bârne fasonate peste care s-au aplicat straturi succesive de tencuială. Temelia înaltă din piatră de râu fixată cu mortar, este un element important în estetica faţadei. Corpul clădirii este asimetric, fragmentat de un pridvor deschis susţinut de 5 coloane de lemn. Acest pridvor, care constiuie un element caracteristic acestui tip de construcţii, apare ca o dezvoltare sudică a cerdacului cu arcaturi în acoladă ce se întinde pe toată lungimea faţadei. Sub pridvor se deschide în arc intrarea în beci, asemeni unor miniaturale porţi de cetate, care asigură clădirii un pitoresc deosebit. Deşi acoperişul de draniţă a fost modificat, iar întreaga construcţie a fost refăcută ca o anexă a unei locuinţe moderne, Casa Ivaşcu rămâne o adevărată insulă a trecutului.

Casa Lalu - Piatra Neamţ, str. Ştefan cel Mare, nr.44, tel. 0233 214351

A fost construită în 1912 de constructorul Carol Zane. Acum găzduieşte Clubul Copiilor.

 

 

Casa Paharnicului - Piatra Neamţ, str. Paharnicului, tel. 0233 212426

În spatele blocurilor de pe bulevardul Mihai Eminescu, o clădire cu ziduri masive şi aspect arhaic contrastează izbitor cu noile construcţii. Casa Paharnicului este tot ce a mai rămas din vechea piaţă a oraşului, mărturie a unui trecut economic în care negoţul ocupa un loc de primă importanţă. Construit la începutul secolului al XIX-lea de către aga Dimitrie Gheorghiadis, paharnicul, pe malul Şipotelor, monumentul a fost destinat încă de la zidirea sa depozitării mărfurilor ce urmau să se desfacă la Piatra-Neamţ şi în împrejurimi. Planul construcţiei are elemente comune cu cel al casei Semaca dar este conceput cu o mare predilecţie pentru formele masive, pur utilitare. Parterul prezintă forma de portic din stâlpi greoi şi arcade plate de zidărie, fiind - ca şi beciul de altfel - în întregime boltit. La etaj regăsim cerdacul, sprijinit pe stâlpi groşi de cărămidă, dar mai larg şi mai solid, capabil să servească, la nevoie, ca spaţiu de depozitare. Temelia de piatră şi zidăria de o grosime impresionantă nu au prea avut de suferit de-a lungul anilor. S-au făcut doar compartimentări interioare pentru o nouă distribuire a spaţiului, ele fiind înlăturate cu ocazia ultimelor lucrări de restaurare, în urma cărora edificiul a fost transformat în unitate de alimentaţie publică.

 

Casa Aristide Caradja -Com. Grumăzeşti

În centrul comunei, situat în mijlocul unui mic parc dendrologic, construcţia are un singur nivel şi prezintă o terasă largă în faţa marelui salon din care se deschid intrările în celelalte încăperi. Aici a trăit şi a studiat timp de mai mulţi ani, mai ales după cel de-al doilea război mondial cunoscutul entomolog Aristide Caradja (1861-1955), realizatorul unei colecţii de lepidoptere de o mare valoare ştiinţifică, unică în lume, pe care a donat-o Muzeului "Grigore Antipa" din Bucureşti.

Casa Cantacuzino - com. Stefan cel Mare, sat Şerbeşti

În imediata apropiere a bisericii Sf. Gheorghe, spre sud-est, se află Casa Cantacuzino, conac boieresc ale cărui începuturi se leagă de numele unuia dintre primii Cantacuzini moldoveni, Iordache Vistiernicul care, fiind înrudit cu Vasile Lupu prin Tudosca Doamna, vine la Şerbeşti cam prin 1630. Deoarece biserica a fost zidită de cumnatul stăpânului de la Şerbeşti în 1637, este de presupus că s-a construit aici o reşedinţă boierească înainte de această dată, probabil între anii 1630-1637. Reşedinţa cantacuzină din secolul al XVII-lea era o construcţie fără etaj, cu pereţi masivi de piatră şi cărămidă şi un sistem de boltire tipic moldovenesc, alcătuit din mici cupole sferice, sprijinite pe arce drepte sau oblice. Probabil că în secolul XIX s-au executat cele mai ample lucrări de restaurare şi "modernizare", când s-a ridicat şi etajul, valorificându-se soliditatea substrucţiei şi a zidurilor de la parter. În prezent, fosta reşedinţă cantacuzină de la Şerbeşti, deosebită de celelalte construcţii asemănătoare din Moldova prin intrarea sa protejată de un imens glasvand de lemn traforat şi sticlă multicoloră, găzduieşte o unitate de învăţământ pentru copiii cu deficienţe fizice.

Hanul de la Cârligi - Com. Ştefan cel Mare
Edificiul - ridicat probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea sau la începutul veacului următor - este de mai mici dimensiuni şi s-a păstrat într-o bună stare de conservare, servind ca loc de popas pentru călătorii aflaţi în drum spre Iaşi, spre Suceava sau spre Târgul Pietrei. Privit din exterior, hanul pare o construcţie banală, cu un balcon închis şi o tindă joasă unde se află intrarea în beci. Abia interioarele, prin masivitatea şi dispunerea lor, trădeaza rostul şi frumuseţea acestei construcţii. O curte interioară servea ca adăpost pentru căruţe şi animalele de tracţiune, iar trecerea acoperită asigură legătura între cele două drumuri care mărgineau hanul. Un hol de formă dreptunghiulară, de dimensiuni nu prea mari, servea şi ca sală de mese. O scara de lemn duce la încăperile de la etaj, probabil cele mai bune şi mai căutate, iar jos, alte câteva camere mari atrag atenţia prin masivitatea bârnelor care susţin plafonul. Oricum, numărându-se printre puţinele construcţii de acest gen care şi-au păstrat forma originară, Hanul de la Cârligi ramâne întru totul caracteristic pentru acele locuri de popas care punctau în veacurile trecute drumurile cele mai căutate de neguţători şi de ţăranii porniţi să-şi schimbe produsele.

Conacul Crupenschi

Situat în comuna Podoleni s-a păstrat în centrul acestei localităţi, înconjurat de puţinii arbori care au mai rămas dintr-un parc dendrologic ce constituia altădată un punct de atracţie al zonei. Ridicat probabil la sfârşitul secolului al XVIII-lea, edificiul a suferit unele modificări în urma amplelor lucrări la care a fost supus în anii 1850 şi 1950. Are un plan simplu, dreptunghiular, cu faţadele austere, lipsite de elemente decorative deosebite. Parterul prezintă încăperi joase, boltite, spre deosebire de spaţiile largi şi înalte de la etaj, care se înşira de ambele părţi ale unui culoar încăpător.

Casa Ioachim - Roman, Str. Nicolae Titulescu, nr. 5, Tel.: 0233 744628

A fost construită în 1864 de negustorul Vasile Ioachim şi pictată, probabil, de meşteri veneţieni. Clădirea oferă trei faţete cardinale: faţeta centrală are un fronton cu o proporţionalitate perfectă, colonade cvasicorintice, ferestre înalte, frumos boltite cu arcaturi splendid ornamentate; faţeta posterioară este tăiată în două planuri de aliniament, cel exterior fiind prevăzut cu două firide cu două statui feminine în stil renascentist; faţeta de la intrare, mai mult funcţională, are o verandă cu glasvand. Unicat în Moldova este turnul de intenţie florentină.
În prezent, construcţia găzduieşte Biblioteca Municipală cu un fond de carte donat de profesorul George Radu Melidon.

Casa Iohann Simeon Brukner - Roman
În zona Complexului Episcopal se află şi Casa Iohann Simeon Brukner, ridicată înainte de anul 1818, cu o arhitectură în stil clasic şi care a găzduit prima farmacie a oraşului. Construcţia se remarcă prin etajul cu portic şi fronton, dar mai ales prin ingenioasele soluţii constructive care au permis amenajarea pivniţelor ca un prim nivel de locuire.

Casa Nevruzzi - Roman

Situată în Roman, str. Cuza Vodă nr.19, a fost construită în prima jumătate a sec. al XIX-lea şi în prezent găzduieşte Muzeul de Istorie.

Casa vornicului Done - Roman

Situată în centrul municipiului Roman, este o construcţie cu o arhitectură oarecum inedită, ce diferenţiază subsolul cu două beciuri etajate şi parterul cu bolţi semicilindrice, de nivelul superior, conceput şi realizat în stil clasic, cu fronton şi coloane angajate la exterior şi bogate decoraţiuni de factură barocă în interior. Casa datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fiind cumpărată în 1825 de vornicul Grigore Done.

Aici s-a născut, în 1912, dirijorul Sergiu Celibidache.