Parcul Naţional Ceahlău | Parcul Naţional Cheile Bicazului | Peştera Munticelu (Ghiocelul) |
Peştera Toşorog | Cheile Şugăului | Lacul Roşu | Stânca Piatra Teiului | Stânca Şerbeşti |
Rezervaţia paleontologică Cozla-Pietricica-Cernegura | Lacul Izvoru Muntelui | Lacul Cuejdel |
Parcul Natural Vânători | Pădurea de argint | Codrii de aramă | Rezervaţia de stejar Dumbrava |
Rezervaţia de zimbri şi fauna carpatină Dragoş Vodă | Valea Bistriţei | Rezervaţia de tisă |
Lacul Pângăraţi | Stejarul secular

Trasee recomandate:


Traseul 1 (versant estic):
Cabana Izvoru Muntelui (797 m) - Curmătura Lutu Roşu (1020 m) - Cabana Dochia (1750 m)
Marcaj: bandă albastră (ca şi traseul 6); la început, între Cabana Izvoru Muntelui şi drumul judeţean 155 F, marcajul este punct albastru.
Durată de parcurgere: 3h 30min
Distanţa de parcurs: 6 km
Diferenţa de nivel : 953 m
Observaţii: - practicabil tot timpul anului şi foarte utilizat
- grad mediu de dificultate
De la cabană, urmăm poteca prin pădure, pe malul stâng al pârâului Izvoru Muntelui, într-un urcuş relativ uşor.

Traversăm şoseaua asfaltată şi urmăm cărarea până la punctul numit Curmătura Lutu Roşu, marcat cu bănci şi mese de metal. Apoi, poteca îşi schimbă direcţia spre stânga şi începe să urce pe Culmea Răchitiş. După câteva serpentine, continuăm în lungul coastei şi panta se accentuează. După aproximativ 45 de minute, la marginea unei rarişti, se deschide o privelişte spre valea Izvoru Muntelui şi o parte din Piatra Lată din Ghedeon.
Continuând ascensiunea, ajungem pe celălalt versant, de unde se văd Vf. Toaca, Panaghia, valea Izvorului Alb şi Piciorul Sihastrului. Cărarea continuă când pe curba de nivel, când suind în serpentine, de-o parte şi de alta a Culmii Răchitişului. La un moment dat, un panou ne avertizează că am ajuns la Poliţa cu Crini, rezervaţie unde putem admira singurul conifer cu frunze căzătoare: laricele (Larix decidua), numit şi zadă sau crin.
Traseul continuă pe curba de nivel şi, după aprox. 10 minute, ieşim într-o poiană mică, la baza Turnului Răchitiş, unde este amenajat un loc de popas. Poiana este dominată de un bloc masiv de calcar, numit Piatra cu Apă , la baza sa fiind formată o grotă înaltă cu lungimea de 4 m. Din poiană se deschide o frumoasă panoramă spre Detunate, Cabana Dochia şi Ocolaşul Mare.
Cărarea continuă apoi prin pădurea de molid, din loc în loc ocolind pereţi mici, din conglomerate. După câteva serpentine şi un urcuş tot mai dur, ajungem la baza stâncilor numite Detunate. Încă un ocol spre dreapta, trei serpentine şi suntem înaintea unor stânci ascuţite ţi uşor înclinate, Călugării, desprinse din stânca numită Cetăţuia. Pe ultima porţiune a traseului traversăm o zonă cu jnepeni şi ajungem la Cabana Dochia.

Traseul 2 (versant estic)
Cabana Izvoru Muntelui (797 m) - Stânca Dochiei (1175 m) - Jgheabul cu Hotaru - Cabana Dochia (1750 m)
Marcaj: triunghi albastru; atenţie: la început, între Cabana Izvoru Muntelui şi drumul judeţean 155 F, marcajul este punct albastru
Durata de parcurgere: 4 h
Distanţa de parcurs: 7,5 km
Diferenţa de nivel: 953 m
Observaţii: - practicabil tot timpul anului, dar cu grijă , iarna, în a doua ½ a traseului
- grad mediu de dificultate

Traseul începe de lângă Cabana Izvoru Muntelui, unde este şi poarta de intrare în Parc, iar prima parte a traseului este comună cu traseul nr. 4 până la Curmătura Lutu Roşu (marcaj: punct albastru). De aici, după mai puţin de 50 de m spre dreapta, prin pădure, ajungem la şoseaua Izvoru Muntelui-Durău pe care, în stânga, continuăm drumul aprox. 2 km, (între timp, din câteva locuri de pe şosea, am avut frumoase panorame spre Toaca şi Panaghia).
După intersecţia cu drumul spre Izvorul Alb şi Secu, cotim la stânga, pe traseul marcat cu triunghi albastru şi continuăm în amonte, pe firul văii Izvorului Alb. Urcuşul este domol: traversăm de mai multe ori pârâul cu mici cascade şi, după ce trecem de o streaşină de calcar (pe dreapta), ajungem într-un luminiş, unde se află o stâncă mare, impresionantă, de care se leagă mai multe legende: e Stânca Dochiei. La baza ei este unul din izvoarele Pârâului Alb – veche denumire, din vremea lui Ştefan cel Mare, pentru Izvorul Alb).
Drumul nostru continuă spre stânga, cu un urcuş în serpentine, trecând pe lângă Piatra lui Novac (pe stânga) şi pe sub o stâncă în care natura a sculptat profilul unei acvile – Vulturul lui Traian (pe dreapta). De aici, începe urcuşul, destul de greu, prin Jgheabul cu Hotaru. În partea de sus jgheabul se lărgeşte, iar locul e recomandat pentru popas şi belvedere. Continuăm printr-o zonă cu jnepeniş şi afiniş, spre stânga, pe platoul de sus şi… iată că ne aşteaptă Cabana Dochia!

Traseul 3 (versant sud-estic):
Cabana Izvoru Muntelui (797m) - Poiana Maicilor (1326m) - Cabana Dochia (1750 m)
Marcaj: bandă roşie
Durata de parcurgere: 6 h
Distanţa de parcurs: 9 km
Diferenţa de nivel: 953 m
Observaţii: - interzis pe timpul iernii
- grad mare de dificultate

Traseul este relativ mai lung, dar are un caracter turistic deosebit, fiind recomandabil vara şi toamna. Din faţa cabanei, traversăm pe şosea pârâul Izvoru Muntelui şi începem un urcuş domol, prin pădurea mixtă de fag şi molid. Poteca urmăreşte malul stâng al pârâului Maicilor. După o oră de mers, traversăm Jgheabul Armenilor. De aici, cărarea continuă în lungul coastei Piciorul Maicilor, formând câteva serpentine, iar pe ultima porţiune devine directă şi iese în Poiana Maicilor, excelent loc de popas.
De aici, traseul continuă pe coama Piciorul Maicilor, unde ni se alătură marcajul cu cruce albastră (traseul nr. 6). După un urcuş greu, ajungem sub stâncile îngemănate Turnu lui Butu şi Ana (în stânga), iar în faţă se văd două stânci ascuţite: Clăile lui Miron. Traseul continuă pe o brână (margine îngustă) şi pătrunde în Jgheabul Clăilor unde urcăm cu greu spre golul alpin al Ocolaşului Mic.
Panorama de aici este splendidă: în faţă, spre nord-vest, se văd abrupturile Ocolaşului Mare - din care s-au desprins stânci mari, cu aspect de turnuri modelate de agenţii externi (Coloana Dorică) - şi o treaptă intermediară între Ocolaşe, Masa Dacică). În continuare, cărarea coboară uşor prin pădure, urmăreşte curba de nivel şi, după ce depăşeşte o zonă de grohotiş aflată deasupra Fundului Ghedeonului, începe un urcuş uşor. În câteva minute ajungem pe Piatra Lată din Ghedeon. Cărarea şerpuieşte apoi printre jnepenii de la marginea platoului şi ajungem pe o şa unde este amenajat un spaţiu pentru campare (împrejmuit şi prevăzut cu toaletă) şi tot de aici se vede Cabana Dochia.

Traseul 4 (versant nordic):
Staţiunea Durău (800 m) - Cabana Fântânele (1220 m) – Vârful Toaca (1904 m) - Cabana Dochia (1750 m)
Marcaj: bandă roşie
Durata de parcurgere: 4h
Distanţa de parcurs: 7,5 km
Diferenţa de nivel: 950 m
Observaţii: - practicabil tot timpul anului
- grad mediu de dificultate
- ramificaţie: de la Cabana Fântânele se poate ajunge în Poiana lui Steofan şi apoi la Cascada Duruitoarea (de pe traseul nr. 1), urmând marcajul cu triunghi galben

În amintirea lui Gheorghe Baciu (1896 – 1967), unul din cei mai longevivi şi devotaţi cabanieri din Carpaţii României, acest traseu a fost numit de dr. Gh. Iacomi şi prietenii săi, „Drumul lui Baciu”.
Pornim din dreptul Direcţiei de Administrare a Parcului din Durău, pe o cărare largă, îmbietoare la drum. La început se urcă uşor, pe piciorul dintre pârâul Fântânii şi pârâul Nican, printr-o pădure de molid şi fag şi câteva poieni mici. După circa 15 minute de mers traversăm drumul care face legătura dintre Durău şi Izvoru Muntelui şi urcăm prin pădure – mai domol la început şi din ce în ce mai greu apoi – până la Cabana Fântânele, situată într-o poiană largă cu o privelişte întru totul deosebită spre versantul nordic al Ceahlăului şi, în depărtare, spre Munţii Bistriţei.
Urmează un urcuş lin, printr-o pădure de brazi, până la locul numit La Morminte. De aici se urcă tot mai greu prin pădure, până la o zonă deschisă, care e, în stânga, dominată de stânca numită – în funcţie de unghiul din care e privită – Furculiţa sau Căciula Dorobanţului, după cum în dreapta vom avea curând trei ţancuri – Pietrele lui Baciu. Străbatem încă o pădure de brazi, iar curând vom trece şi Şaua Muntelui, cea mai îngustă porţiune din culmea Ceahlăului (2 m lăţime).
Continuăm apoi mai uşor, printre jnepeni, iar în faţă se vede – magnifică - stânca Panaghia (80 m înălţime). Trecem pe la baza ei, ca şi pe lângă Vârful Toaca (1904 m) şi cabana meteorologică, şi ajungem pe platoul central, unde se deschide o panoramă impresionantă. Cărarea continuă pe Vârful Lespezi şi, după încă vreo 200 m, ajungem la Cabana Dochia

Traseul 5 (versant nord-vestic) :
Staţiunea Durău (800 m) - Poiana Vesuri (1195 m) - Cascada Duruitoarea (1221 m) - Cabana Dochia (1750 m)
Marcaj: cruce roşie
Durata de parcurgere: 5h
Distanţa de parcurs: 7,5 km
Diferenţa de nivel: 950 m
Observaţii: - iarna, traseul este practicabil doar până la Cascada Duruitoarea
- grad mediu de dificultate
- din Poiana lui Steofan se poate ajunge la Cabana Fântânele (vezi şi traseul nr.2), urmând un traseu marcat cu triunghi galben.

Este unul din primele trasee marcate în Ceahlău, străbătut şi descris cândva (1899) şi de scriitorul Al. Vlahuţă. Pornind din dreptul Direcţiei de Administrare a Parcului din Durău, traversăm pârâul Nicanului şi ajungem în Poiana Cailor, unde era vechea pârtie de schi. Traseul continuă într-un urcuş uşor, pe lângă liziera din stânga poienii şi paralel cu o mică vale, după care intră în pădure. Traversăm şoseaua asfaltată dintre Durău şi Izvoru Muntelui, apoi panta se accentuează şi ajungem în Poiana lui Steofan, unde este şi intersecţia cu poteca marcată printr-un triunghi galben, ce duce spre Cabana Fântânele (drum de o oră).
Continuăm pe cărarea ce se îndreaptă spre dreapta, pe curba de nivel prin câteva luminişuri numite În Vesuri (Vezuri). Trecem printr-o zonă defrişată, apoi printre blocuri mari de conglomerate şi traversăm mai multe văi mici, până la pârâul Rupturi. De aici, mergând în amonte, printre bolovani, ajungem la Cascada Duruitoarea (peste 25 m înălţime), unde este amenajat un loc de popas.
Drumul continuă prin stânga cascadei cu o pantă abruptă, dar există scări şi balustrade de lemn. Apoi, schimbăm uşor direcţia spre stânga, pădurea se răreşte curând şi ieşim în Poliţa Scăiuş. În continuare, trecem pe la baza unui perete stâncos, ajungem apoi deasupra lui şi urcăm pe piciorul de munte de sub Piatra Ciobanului, până într-un loc deschis. Urcuşul devine tot mai dur, traversăm cu atenţie Jgheabul Ariniş pentru că este periculos şi ieşim în Poliţa Ariniş, unde putem admira priveliştea ce se deschide până departe spre Rarău. Accesul spre platou se face pe sub Piciorul Şchiop şi, în scurt timp, ajungem la marginea golului alpin, de unde putem admira Vf. Toaca şi Piatra Ciobanului. Poteca urcă mai departe, întâlneşte traseul nr. 7 (marcat cu bandă albastră), iar apoi trece pe lângă Piatra Lăcrămată şi ajunge – odată cu noi, dar…mai puţin obosită! – la Cabana Dochia.

Traseul 6 (versant sudic) :
Sat Neagra (540 m) - Curmătura Văratec (1363 m) - Poiana Maicilor (1326 m) - Cabana Dochia (1750 m)
Marcaj: cruce albastră
Durata de parcurgere: 7h
Distanţa de parcurs: 14 km
Diferenţa de nivel: 1210 m
Observaţii: - grad mare de dificultate
- iarna este recomandat doar turiştilor antrenaţi şi echipaţi corespunzător

Traseul începe din centrul satului Neagra (com. Taşca), din DN12C, continuă pe drumul forestier de pe valea Neagra spre nord, urmărind în amonte, printr-o pădure de foioase, malul stâng al pârâului Neagra. După 4 km ajungem la confluenţa pârâurilor Neagra Mare şi Neagra Mică, de unde continuăm pe drumul forestier de pe Neagra Mare, cotind uşor spre stânga. Drumul trece prin Cheile Negrii în care apa pârâului saltă peste vreo şase mici cascade şi scapă din strânsoare abia după vreo 500 de metri. După aprox. 3 km de la confluenţă, un stâlp de marcaj, în locul numit La Iesle, ne indică începerea urcuşului spre nord (dreapta), către vârful Neagra (1138 m). De aici, urcuşul este mai greu, poteca trece prin poieni şi o pădure de foioase ajungând la Stâna de la Cruce (unde este şi un izvor), după care continuăm urcuşul prin pădure până în Curmătura Văratec şi – apoi – în Poiana Văratec. Aici drumeţul face un popas pentru a admira – de la stânga la dreapta – creasta împădurită din Bâtca Neagră, creasta stâncoasă din Piatra Sură, abruptul colţilor de piatră ai Stănilelor, stâncile îngemănate formând Turnu lui Butu şi Ana (de care este legată o frumoasă şi tristă legendă a viteazului căpitan din oastea lui Alexandru cel Bun şi a logodnicei sale), precum şi Ocolaşul Mic. Mai departe poteca ocoleşte o piramidă de calcar înconjurată de brădet, numită Anezătoarea Oilor, traversează pe curba de nivel, obârşia principală a pârâului Furcituri, până în Poiana Maicilor, unde întâlneşte traseul nr. 5. Urmăm traseul comun, marcat cu cruce albastră şi bandă roşie, şi ajungem – obosiţi, dar mai încrezători în propriile resurse – la Cabana Dochia.

Traseul 7 (zona de SV):
Bicazu Ardelean (580 m) – Telec (680 m) - Curmătura Stănile (1420 m) – Cabana Dochia (1750m)
Marcaj: bandă albastră
Durata de parcurgere: 7-8h
Distanţa de parcurs: 17 km
Diferenţa de nivel: 1170m
Observaţii : - grad mare de dificultate
- iarna este recomandat doar turiştilor foarte bine antrenaţi şi echipaţi corespunzător

Este cel mai lung traseu din Ceahlău şi începe din centrul satului Bicazu Ardelean, din DN 12C, continuă spre satul Telec, iar aici o ia spre dreapta, pe Valea Bistrei. După aprox. 2 km ieşim din sat şi trecem peste 3 poduri mici din beton, apoi urmăm Valea Bistrei Mari drumul străbătând o pădure cu numeroase poieniţe. De la ultima poiană, suie în serpentine tăiate de poteca marcată şi ajunge în Curmătura La Scaune. De aici, traseul se îndreaptă spre est şi urcă abrupt până la Curmătura Stănilelor (1420 m), unde avem iar o frumoasă privelişte. Poteca merge spre nord intrând în Jgheabul lui Vodă şi, după un alt urcuş, ajunge pe platoul Piciorul Şchiop. Aici întâlnim – în stânga – traseul nr.1 (cruce roşie), care vine de la Cascada Duruitoarea. Continuăm pe dublu marcaj şi trecem pe lângă Piatra Lăcrămată (o stâncă izolată cu chip de om), apoi traversăm platoul ce coboară lin din Vârful Ocolaşului Mare şi – după circa o jumătate de oră – ajungem la Cabana Dochia, cu binemeritată dorinţă de popas şi odihnă.

Parcul Naţional Cheile Bicazului - tel.0266 336540; www.cheilebicazului-hasmas.ro
Rezervaţie geologică şi peisagistică, care se întinde în Masivul Hăşmaş pe o distanţă de 10 km de-a lungul Văii Bicazului, pe raza comunei Bicaz-Chei, la 27 km sud-vest de oraşul Bicaz. Altitudinea este cuprinsă între 670 şi 1792 m. Are suprafaţa de 6575 ha. Cheile s-au format prin erodarea calcarelor mezozoice mai puţin dure. Asocierea tipurilor de roci diferit colorate şi variate ca formă şi alcătuire, întâlnite pe traseul Bicazu Ardelean - Lacu Roşu, face ca imensa despicătură a văii Bicazului să constituie unul din cele mai remarcabile trasee turistice din Carpaţi. Cheile sunt străjuite de culmile: Ucigaşul, Piatra Altarului (Turnul Bardosului), Suhard. Pe unele stânci există trasee pentru practicarea alpinismului. În zonă se pot admira şi alte obiective turistice atractive: Lacul Roşu, Cheile Şugăului, Cheile Lapoşului, Cheile Cupaşului, Peştera Munticelu.

     
  

Peştera Munticelu (Ghiocelu)

Este situată pe versantul stâng al Văii Bicazului, în Masivul Surduc-Munticelu (la extremitatea nordică a Munţilor Hăşmaş), pe raza comunei Bicazu Ardelean. Descoperită în 1973, peştera reprezintă o veche cale subterană a apelor ce se pierdeau din albia pârâului Şugău la traversarea cheilor săpate de acesta în calcarele cretacice. Deşi are o doar o lungime de 120 m, este bogat şi variat concreţionată, tavanul fiind acoperit în întregime cu stalactite tubulare sau conice, iar planşeul prezintă numeroase stalagmite şi coloane. Accesibilă doar iniţiaţilor !

   

Peştera Toşorog

Este situată în NE Munţilor Hăşmaş, pe Valea Bradului, la 28 km SE de Oraşul Bicaz, pe teritoriul comunei Bicazu Ardelean. Are o lungime de 423 m fiind, astfel, cea mai lungă peşteră în conglomerate din România. Aflată la 965 m altitudine, peştera s-a dezvoltat în conglomerate cretacice şi are aspectul unui labirint subteran. Prin eroziune şi dizolvare fisurile şi golurile au fost lărgite treptat formându-se "încăperi", iar prin precipitare chimică au luat naştere formaţiuni concreţionare. În prezent peştera este inactivă, iar vizitarea ei se poate face numai pe anumite trasee din cauza posibilelor prăbuşiri şi a dificultăţilor întâmpinate în parcurgerea unor avenuri, tuneluri şi galerii. Accesibilă doar iniţiaţilor !

     

Cheile Şugăului
Rezervaţie geologică aflată la capătul sudic al Masivului Munticelu, cu 350 m înainte de confluenţa Şugăului cu Bicazul, pe raza comunei Bicaz-Chei. Are o suprafaţă de 90 ha. Demn de observat în sălbăticia acestui fenomen carstic este microrelieful caracteristic format prin erozoiunea calcarelor.

    

Lacul Roşu (Jud.Harghita)

O regiune unică în lume unde pădurile de brazi veşnic verzi, aerul curat şi proaspăt asigură condiţii favorabile de odihnă. Staţiunea este un adevărat paradis pentru cei care caută recreere şi odihnă, transmiţând prin pitorescul peisajului o atmosferă de neuitat. Staţiunea Lacul Roşu, aflată lângă Cheile Bicazului, la o altitudine de 983 m, într-o mică depresiune montană are o climă placută, subalpină. Media anuală a orelor de strălucire solară este cuprinsă între 1700-1900. Temperatura medie anuală este de 8°C. Media cea mai scăzută de temparatură este de -7/-4°C, iar cea mai ridicată de 14-18°C. Temperatura apei vara poate atinge 22°C, primavara, toamna 6-10°C. Iarna, lacul este acoperit de un strat de gheaţă gros de 60-70cm. Vânturile sunt moderate.
Lacul aflat în Masivul Hăşmaş, la 31 km sud-vest de Bicaz (în jud.Harghita), cunoscut şi sub numele de Ghilcoş (Ucigaşul) are o suprafaţă de 13 ha şi o adâncime max. de 12,5 m. S-a format prin bararea apelor pârâului Bicaz de o alunecare de teren produsă în urma unor mişcări seismice corelate cu frecvenţa mare a ploilor torenţiale din vara anului 1837. Prin formarea lacului în spatele barajului, a fost inundată pădurea aflată în fundul văii. Trunchiurile brazilor se mai păstrează şi astăzi, conferind lacului un pitoresc deosebit. Numele vine de la aluviunile roşcate transportate de cel mai important afluent, Pârâul Roşu, şi de la stânca roşiatică a Suhardului Mic, ce-şi reflectă silueta în apele lacului.
Hotel Lacul Roşu***
- camere cu grup sanitar, tv, mini bar, telefon; restaurant, bar; sală de conferinţe; parcare

 

Stânca Piatra Teiului

Este situată la 44 km NV de oraşul Bicaz, în apele lacului de acumulare "Izvorul Muntelui", lângă viaductul din Com. Poiana Largului. Stânca, având înălţimea de 23 m, adusă probabil de gheţari, este alcătuită din calcare recifale cretacice, care au fost mai puţin erodate decât rocile sedimentare moi din jur, ceea ce a făcut să rămână în relief ca martor de eroziune. De acest monument sunt legate numeroase legende locale.

Stânca Şerbeşti (Măgura Şerbeşti)
Monument al naturii situat la 17 km NE de Piatra Neamţ, pe teritoriul com. Ştefan cel Mare. Domină Depresiunea Cracăului având o altitudine de 512 m. Forma sa deosebită se datorează poziţiei stratelor de roci din care este alcătuită şi durităţii lor mai mari, ceea ce a făcut să fie mai puţin erodate decât rocile înconjurătoare. Constituie un punct cheie pentru înţelegerea fenomenelor geologice din zonă şi, de asemenea, un punct fosilifer conţinând resturi de moluşte şi impresiuni de plante.

  

Rezervaţia paleontologică Cozla-Pietricica-Cernegura
Munţii Cozla (679 m), Pietricica (530 m) şi Cernegura (852 m) străjuiesc oraşul Piatra Neamţ la nord, est şi, respectiv, sud, reprezentând ultima treaptă a Carpaţilor la zona de contact cu Subcarpaţii. Formarea lor este legată de existenţa pe aceste locuri cu 60 milioane de ani în urmă a unei mări. În rocile din care sunt alcătuiţi (marne, gresii, şisturi disodilice) s-au descoperit numeroase fosile de peşti şi scoici, care pot fi văzute la Muzeul de Ştiinţe Naturale din Piatra Neamţ.

Pe Muntele Cozla, plecând de la locul numit "Trei coline"(staţia de sus a telegondolei) la o jumătate de ora de mers spre NV pe culme, printr-o pădure de fag, se poate ajunge la monumentul natural numit "Trei căldări" (sau "Căldările uriaşilor" potrivit legendei). Este vorba de trei marmite de eroziune formate într-un monolit de gresie datorită erodării exercitate de vânt sau de ape.

  

Lacul Izvoru Muntelui
Situat la poalele Ceahlăului, este un lac de acumulare care s-a format pe râul Bistriţa, în spatele barajului de la Bicaz, construit între anii 1950-1960 de către ing. Dimitrie Leonida. Are o suprafaţă maximă de 32,6 kmp şi o adâncime maximă de 96 m. În apele sale se ridică Piatra Teiului, înaltă de 23 m. Apele lacului sunt bogate în peşti (păstrăvi, clean, mreană).
Barajul de la Bicaz este cel mai mare baraj de greutate de pe râurile interioare ale României şi al 3 dintre cele mai înalte baraje din România. De asemenea este al 9-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa.
* înălţimea barajului: 127 m
* cota la coronament: 520 m
* lungimea la coronament: 435 m
* lungimea la bază: 127 m
* lăţimea maximă la bază: 119 m
* volumul de beton: 1.652.000 mc
* lungimea medie a lacului de acumulare: 35 km
* lăţimea lacului de acumulare: 200 - 2000 m (zona Hangu)
* suprafaţa lacului de acumulare (la nivelul normal de retenţie): 3.260 ha
* adâncimea medie a lacului de acumulare: 18 m
* adâncimea maximă la baraj: 97 m

Lacul Cuiejdel (Crucii ) - Com.Gârcina
S-a format în urma unor alunecări de teren succesive începând din 1978 până în 1991 pe cursul pârâului Cuiejdel, la baza Culmii Munticelu. Cauze: panta mare a versanţilor, litologia, defrişările, tăierea unui drum forestier în pantă, precipitaţiile abundente, cutremurul de pământ din 1990. Este cel mai mare lac de baraj natural din ţară având suprafaţa de 12,2 ha, lungimea de 1 km, lăţimea medie de 102 m, adâncimea medie de 7,44 m, adâncimea maximă lângă baraj de 16 m. Barajul are o înălţime de 30 m şi o lungime de 100 m. În aval de lac mai există patru lacuri mici (1-2 ha). Aici s-a creat un microclimat specific şi o vegetaţie caracteristică mediului lacustru. Se apreciază că, în timp, datorită dimensiunilor sale, barajul nu va ceda, dar prin eroziune şi adâncirea albiei, lacul s-ar putea scurge. Se poate accesa cu maşina prin Crăcăoani. Se poate pescui cu autorizaţie de la Ocolul Gârcina.

    

Parcul Natural Vânători - Com.Agapia, sat Văratec
tel: 0233 206001, 0233 206002, 0233 206003;fax:0233 206000;
e-mail: vanatoripark@vanatoripark.ro

Apariţie relativ nouă în peisajul ariilor protejate nemţene, constituit ca parc natural în anul 1999, pe o suprafaţă de 30.818 hectare, din care peste 26.300 hectare fond forestier, parcul adăposteşte o larga paletă de valori naturale, culturale şi istorice. Se află situat în nordul judeţului Neamţ, la graniţa cu Suceava, în raza comunelor Crăcăoani, Agapia, Vânători-Neamţ, a oraşului Tg. Neamţ şi a staţiunilor Bălţăteşti şi Oglinzi. Din punct de vedere geografic, parcul se întinde pe versantul estic al Munţilor Stânişoarei şi peste Subcarpaţii Neamţului, acoperind o parte a bazinului Ozanei şi Cracăului. Altitudinea medie = 800 m.
Pentru o mai bună informare a vizitatorilor, Administraţia Parcului Natural Vânători-Neamţ a realizat un Centru de Informare Turistică situat în satul Văratec chiar în vecinătatea Pădurii de Argint, a Ocolului Silvic Văratec şi a sediului administraţiei parcului. Accesul se face pe drumul judeţean Valea Seacă - Văratec. Acest centru oferă informaţii diverse turiştilor şi oricăror persoane interesate, despre:
- descrierea generală a parcului (istorică, geomorfologică, biologică, etc.)
- obiectivele de management ale administraţiei şi realizările acesteia;
- formarea educaţiei ecologice;
- categoriile de activităţi permise sau interzise pe teritoriul parcului;
- traseele turistice şi punctele de atracţie din această zonă, cum sunt: Pădurea de Argint, Codrii de Aramă, Rezervaţia de Zimbri şi Faună Carpatină "Dragoş Vodă", Cetatea Neamţului, Mănăstirile Nemţene, alte obiective cu valoare ecologică, culturală, istorică şi peisagistică deosebită.
- meşteşuguri tradiţionale şi artă populară;
- biodiversitate şi speciile de plante şi animale protejate;
La cerere se pot organiza :
- traseu prin parc cu explicaţii privind flora şi fauna
- turul mănăstirilor
- vizită la Depozitul de armăsari de la Dumbrava, com.Timişeşti (călărie)
- plimbări cu ATV (motociclete pentru teren accidentat)
- excursii la Lacul Crucii cu maşini de teren pentru maxim 10 persoane
Pentru exemplificare, vizitatorii pot afla amănunte privind creşterea zimbrului,speciile vegetale toxice şi otrăvitoare (inclusiv ciuperci), portul popular specific zonei, putând admira totodată imagini şi eşantioane legate de aspectele enumerate mai sus.
În plus, specialiştii administraţiei stau permanent la dispoziţia vizitatorilor pentru informaţii mai amănunţite.
Program de vizitare : zilnic 8-17
Cazare la Cabana Chitele (aparţine Parcului Natural Vânători), aflată la 25 km de la şosea, în zona Mitocu Bălan (com. Crăcăoani), unde se poate ajunge cu maşina. Cabana are 5 camere duble, bucătărie, sală mare, o baie, grup electrogen.

Pădurea de argint
"... De treci codrii de aramă, de departe vezi albind
Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint... " (Mihai Eminescu - "Călin - file din poveste")

Este situată pe teritoriul comunei Agapia lânga sediul Ocolului Silvic Văratec, pe terasa inferioară a pârâului Topoliţei, la altitudinea de 540m. Pădurea de argint este un arboret de mesteacăn, având arborii cei mai bătrâni cu vârsta de peste 100 ani ,dar pădurea este completată şi cu arbori de 20 şi 50 ani. Are o suprafaţă de 2,4 ha, fiind o rezervaţie de tip mixt, forestieră şi peisagistică.

Codrii de aramă

Este situată în comuna Agapia, pe dealul Filiorul, la o altitudine cuprinsă între 550 si 650 metri şi are o suprafaţă de cca. 21 ha. Este alcatuită, în cea mai mare parte, din gorun, alături de acesta aici fiind inventariate alte cca. 300 specii de plante. Cei mai în vârstă arbori au peste 135 ani.
La poalele dealului se afla pârâul Filioara, cu pâlcuri de răchitişuri şi mici mlaştini cu rugină şi izmă; pajiştea din jur este alcatuită din păiuş roşu şi iarba vântului.

Rezervaţia de stejar Dumbrava
Pădurea Dumbrava, în suprafaţă de 56,6 ha este situată între valea pârâului Neamt şi a pârâului Nemţişor, la o altitudine cuprinsă între 445 şi 470 m.
Este o rezervaţie de tip forestier şi care conservă o pădure de stejari seculari, foarte viguroşi. Arboretul este constituit din Quercus robur, Quercus daleschampii în amestec cu Carpinus betulus, la care se mai adaugăPrunus avium, Acer campestre, Fagus sylvatica şi Pyrus pyraster, fiind alcătuită dintr-o singură asociaţie, şi anume Quercorobori-carpinetum Soo et Pocs 1957.
Arboretul este o rezervaţie naturală, interesantă prin dimensiunile şi aspectul exemplarelor de stejar, prin particularităţile subarboretului, bogăţia florei ierboase, infiltraţiile de conifere etc. Vârsta acestor arbori variaza între 150-200 ani.
Din punct de vedere al biodiversităţii s-au identificat 209 specii de plante vasculare aparţinând a 50 de familii.

Rezervaţia de zimbri şi faună carpatină Dragoş Vodă

Rezervaţia de zimbri şi faună carpatină"Dragoş Vodă" a fost înfiinţată în anul 1968, se află în nordul judeţului Neamţ, pe raza comunei Vânatori-Neamţ, în apropierea drumului naţional DN15 şi a Mănăstirii Neamţului.
În anul 1970 se aduc primele exemplare de zimbri, în număr de trei, originare din Polonia, dându-li-se numele de Rarău, Roxana şi Raluca. Astăzi, în rezervaţie, pe lângă zimbri se mai pot întâlni: cerbi carpatini, cerbi lopătari, căpriori, vulpi, bursuc, iepuri, urşi, lupi, specii de avifaună.În momentul actual, se gasesc 3 exemplare de zimbri într-un ţarc de aproximativ 4 ha.

  

   

Lacul Pângăraţi - Com. Pângăraţi
Aduce elemente de inedit şi frumuseţe în toata perioada anului, dar, mai ales, toamna, când se populează cu păsări (raţe, lebede) care vin să ierneze aici.

Rezervaţia de tisă - Com. Pângăraţi
Situată pe malul stâng al pârâului Pângăraţi, între Pârâul cu Brazi şi Pârâul Văcăriei are o suprafaţă = 1,5 ha. Exemplarele de tisă (Taxus baccata), cu vârste de peste 80 de ani se amestecă cu exemlare de pin, brad, molid, fag, ienupăr, fag şi carpen.

Stejarul secular - Com.Dragomireşti, sat Borniş.
Se află la 5 km de şoseaua principală. Are aprox. 200 de ani